Ghidul AFM: cele 10 zile lucrătoare garantate de lege

Răspunsul pe scurt

Proiectul de ghid a intrat în consultare publică pe 18 august 2026, pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, nu pe afm.ro. Cele 10 zile lucrătoare de consultare, garantate prin Legea 52/2003 privind transparența decizională, s-au încheiat pe 1 septembrie, iar forma consolidată a apărut pe 9 septembrie. Pe 11 septembrie 2026 a fost anunțată semnarea ordinului care aprobă ghidul, iar pe 14 septembrie 2026 ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial. AFM urmează să anunțe perioada de înscriere, iar data sesiunii nu e încă stabilită; pașii rămași sunt explicați în articolul despre când începe Casa Verde Baterii.

Cum a pornit ceasul

Vineri, 14 august 2026, în emisiunea „Special B1” de la B1 TV, ministrul Mediului a spus:

„Săptămâna viitoare sper deja să depunem ghidul în transparență”

Declarația a fost făcută vineri, deci „săptămâna viitoare” înseamnă săptămâna care începe pe 18 august 2026. E cea mai concretă informație publică de până acum despre momentul în care ar putea porni numărătoarea celor 10 zile lucrătoare explicate mai jos.

Două precizări, ca să nu citești mai mult decât s-a spus. Prima: verbul folosit e „sper”, nu „vom depune”. E o speranță exprimată, nu un angajament cu termen și nici o dată oficială. A doua: „depunerea în transparență” nu e lansarea programului și nici deschiderea înscrierilor, ci publicarea proiectului de ghid, adică exact evenimentul care declanșează consultarea publică.

Consecința practică: ziua zero a trecut deja. Proiectul a apărut pe site-ul ministerului pe 18 august 2026, iar fereastra de consultare s-a încheiat pe 1 septembrie. Actele cu termen scurt de valabilitate se comandă în funcție de data sesiunii, încă neanunțată, nu mai devreme. Ordinul care aprobă ghidul a fost publicat în Monitorul Oficial pe 14 septembrie 2026, iar pasul următor este anunțul AFM despre perioada de înscriere.

Ce a răspuns AFM, exact

Pe 13 august 2026, publicația Economedia a primit un răspuns oficial de la Administrația Fondului pentru Mediu, la o solicitare de presă privind stadiul programului de stocare. Nu e o declarație politică și nu e o repovestire de presă, ci poziția instituției care scrie efectiv ghidul. Prima parte a răspunsului sună așa:

„În prezent, Administrația Fondului pentru Mediu lucrează la elaborarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de stocare a energiei electrice produse din surse regenerabile, în vederea acumulării necesarului pentru consum propriu și livrării surplusului energetic în rețeaua națională”

Prima informație e cea evidentă: ghidul e încă în lucru, iar instituția nu avansează nicio dată. A doua informație e ascunsă în formulare și e, de departe, cea mai utilă în practică.

Denumirea oficială a programului nu conține cuvintele „Casa Verde”. Programul se numește, în acte, „Programul privind instalarea sistemelor de stocare a energiei electrice produse din surse regenerabile, în vederea acumulării necesarului pentru consum propriu și livrării surplusului energetic în rețeaua națională”. „Casa Verde Baterii” e porecla sub care caută lumea și sub care scriem și noi, ca să ne găsești, dar nu e numele actului.

Consecința e foarte concretă. Dacă ți-ai pus o alertă pe „Casa Verde 2026” sau cauți în pagina ministerului după „Casa Verde”, poți trece pe lângă publicarea proiectului: documentul va purta denumirea lungă de mai sus, iar în listele de acte în transparență decizională apare fix așa. Caută după „sisteme de stocare a energiei electrice” sau, mai scurt, „stocare”. Pare un fleac. E genul de detaliu care decide cine află în prima zi și cine află în a șaptea.

Cele 10 zile lucrătoare: de unde vin și ce înseamnă

A doua parte a răspunsului AFM e cea care schimbă complet felul în care ar trebui să privești așteptarea:

„Odată cu definitivarea ghidului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, republicată, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor supune consultării publice ghidul programului menționat anterior”

Consultarea publică nu e o formalitate de curtoazie, e o obligație legală. Legea 52/2003 cere autorității care pregătește un act normativ să publice proiectul în forma de lucru, să anunțe public că l-a publicat și să primească propuneri și observații scrise pentru un termen minim, înainte să adopte forma finală. Pentru un ghid de finanțare, termenul este de 10 zile lucrătoare de la publicarea proiectului pe site-ul instituției, adică în jur de două săptămâni calendaristice.

Aici e lucrul pe care piața nu îl spune, pentru că nu îi convine să îl spună. Mesajul dominant e „pregătește-te acum, poate apărea oricând, fondurile se epuizează în secunde”. Prima jumătate e o panică fără temei procedural: ghidul final nu poate apărea peste noapte, fără avertisment, pentru că înaintea lui stă o etapă obligatorie, publică și vizibilă. Nici a doua jumătate nu mai e valabilă la baterii: selecția se face pe punctaj, după închiderea sesiunii, nu în ordinea înscrierii.

Mai mult, cele 10 zile lucrătoare sunt un prag minim, nu tot avertismentul. După încheierea consultării, observațiile primite trebuie analizate, ghidul trebuie aprobat prin ordin, ordinul trebuie publicat, iar platforma de înscriere trebuie pregătită și anunțată. Distanța reală dintre primul semnal public și prima zi de depunere e mai mare decât două săptămâni. Cât anume, nu se poate ști dinainte și nu vei găsi la noi o lună anunțată ca predicție.

Unde s-a publicat, mai exact. Proiectul a apărut pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, la secțiunea de transparență decizională, nu pe afm.ro. Confuzia e răspândită, pentru că programul e administrat de AFM și toată lumea urmărește instinctiv afm.ro. Potrivit formei consolidate a ghidului, documentele programului se publică și pe afm.ro, la secțiunea Programe de finanțare (art. 32 alin. (1)), iar ordinul care aprobă ghidul se publică în Monitorul Oficial. Semnalul care a pornit ceasul consultării a apărut însă mai întâi la minister, iar cine urmărea doar AFM a pierdut exact partea cu avantaj.

O precizare, pentru că foarte multe materiale o greșesc, inclusiv, o vreme, ale noastre. Ce a intrat în consultare publică în mai 2026 a fost proiectul de buget al AFM, documentul care a alocat cele 400 de milioane de lei, nu ghidul programului. Cele două se confundă des, și de aici vine ideea că etapa de consultare s-ar fi consumat deja. Ghidul este un document separat, aprobat prin ordin, iar răspunsul oficial al AFM din 13 august 2026 îl descrie ca fiind în elaborare, urmat de consultare publică după definitivare. Concluzia practică: fereastra de 10 zile lucrătoare a pornit pe 18 august 2026, când proiectul a apărut pe site-ul ministerului, și s-a încheiat pe 1 septembrie.

Fereastra de consultare n-a fost doar de citit, ci și de scris: oricine putea transmite observații pe proiectul de ghid, iar o obiecție reală, de exemplu pe o cerință tehnică imposibil de îndeplinit pe instalațiile existente, avea efect atunci, nu după publicarea formei finale.

Ce apuci să faci în 10 zile lucrătoare și ce nu

Actualizare, 13 septembrie 2026: fereastra de consultare s-a încheiat pe 1 septembrie. Certificatele cu valabilitate scurtă, în special cel de la primărie, se comandă acum în funcție de data sesiunii, care nu e încă anunțată, nu în funcție de consultare.

Aici e miezul practic și tot aici e diferența dintre a te liniști degeaba și a te liniști corect. Zece zile lucrătoare sunt suficiente pentru documentele cu termen scurt de valabilitate. Nu sunt nici pe departe suficiente pentru situațiile juridice.

Ce apuci, dacă începi în ziua în care apare proiectul:

• Certificatul de atestare fiscală de la ANAF. Se obține electronic prin Spațiul Privat Virtual, în general în câteva zile, și poate fi folosit până la 90 de zile pentru persoane fizice fără activitate economică independentă (30 de zile la PFA). Nu se comandă din timp: se cere în funcție de data sesiunii, după ce AFM o anunță.
• Certificatul de atestare fiscală de la primărie, pentru bugetul local. Valabilitatea uzuală e de 30 de zile, deci e chiar documentul pe care nu vrei să îl iei prea devreme. Momentul potrivit e fix intervalul de după apariția proiectului.
• Extrasul de carte funciară nu mai e necesar. Ghidul pentru baterii nu îl cere printre actele dosarului, spre deosebire de ediția 2024 pentru panouri.
• Contul pe platforma AFM. Durează minute, dar se face o singură dată și e exact genul de pas pe care oamenii îl amână până în dimineața depunerii. Pașii sunt descriși separat, în materialul despre crearea contului pe platforma AFM, împreună cu erorile care apar cel mai des la validare.

Pentru lista completă a actelor așa cum arăta ea la edițiile anterioare, cu observația că ghidul 2026 schimbă cerințele, avem un material dedicat despre ce acte cere dosarul Casa Verde.

Ce nu apuci, oricât de repede te miști:

• Prima intabulare a imobilului. Dacă locuința nu e înscrisă în cartea funciară, procedura trece prin documentație cadastrală, topograf și OCPI, iar termenele se măsoară în săptămâni sau luni, nu în zile. Cazul e detaliat în articolul despre imobilul neintabulat și Casa Verde.
• Dezbaterea unei succesiuni. Casa moștenită, dar rămasă pe numele părintelui decedat, e cea mai frecventă cauză de dosar imposibil de depus. Notarul, acordul moștenitorilor și înscrierea ulterioară în cartea funciară nu încap în două săptămâni. Am scris pe larg despre imobilul moștenit și succesiunea nedezbătută.
• Schimbarea domiciliului, dacă se aplică criteriul de la litera c). În ediția 2024, ghidul cerea ca solicitantul să domicilieze la adresa unde se implementează proiectul, iar diferența dintre domiciliu, adică adresa din cartea de identitate, și reședință decide multe cazuri. Situația e explicată în materialul despre domiciliul la altă adresă decât casa.
• Regularizarea unei construcții fără autorizație sau nerecepționate. Aici intri într-o procedură cu primăria care nu are termen previzibil și care poate cere lucrări efective, nu doar hârtii.
• Acordul unor coproprietari greu de găsit. Dacă imobilul e în devălmășie sau în coproprietate cu rude plecate din țară, obținerea semnăturilor și, uneori, a unei procuri notariale de la distanță e o problemă de logistică, nu de birocrație rapidă. Detaliile sunt în articolul despre acordul coproprietarilor.

O precizare: criteriile pe litere de mai sus vin din articolul 16 al ghidului ediției 2024, aprobat prin Ordinul AFM 2.045/2024. Pentru stocare, regulile sunt cele din ghidul publicat în Monitorul Oficial pe 14 septembrie 2026, deci ediția 2024 se citește ca referință, nu ca regulă pentru baterii. Ce nu se schimbă însă e durata procedurilor la notar, la OCPI și la primărie. Aia e realitate administrativă, nu condiție de finanțare.

Ce încă nu se știe, confirmat de AFM

Aceeași solicitare de presă arăta, pe 13 august, o listă de lucruri nedecise. Proiectul intrat în consultare pe 18 august le-a rezolvat pe aproape toate:

• valoarea maximă: maximum 75% din valoarea proiectului, dar nu peste 15.000 de lei;
• procentul din investiție: maximum 75%, dar nu mai mult decât cheltuielile eligibile, plafonate la 1.500 de lei pe kWh în forma consolidată, urcate de la 1.250 de lei;
• eligibilitatea celor care și-au pus panourile din bani proprii: nu există nicio condiție de a fi beneficiat anterior de Casa Verde, deci sunt eligibili;
• cerințele tehnice ale bateriilor: minimum 10 kWh, tehnologii Li-Ion, LiFePO4, Na-Ion sau echivalente fără plumb, garanție de minimum 5 ani, minimum 5.000 de cicluri și un sistem de gestionare a bateriei (BMS) obligatoriu;
• numărul estimat de beneficiari, alocările regionale și eventuala plafonare a numărului de proiecte rămân singurele necunoscute, pentru că bugetul pe sesiune nu e stabilit în proiect.

Întrebarea „am pus panourile pe banii mei, sunt eligibil?” e cea mai frecventă întrebare pe care o primim, iar acum are răspuns. Ghidul nu pune nicio condiție legată de proveniența fondurilor pentru panouri: cine și-a montat sistemul din bani proprii e eligibil, la fel ca cine a beneficiat anterior de Casa Verde.

Cu o nuanță apărută a doua zi, care merită spusă exact. Pe 14 august, ministrul Mediului a declarat că nu se va face diferență între cele două categorii: „Nu vrem să diferențiem între oameni care au reușit să-și pună practic din propriul buzunar sau oameni care au reușit prin AFM.” La acel moment, era cea mai puternică indicație publică că prosumatorii care și-au montat panourile din fonduri proprii vor putea aplica. Între timp a devenit regulă: ghidul nu pune nicio condiție legată de proveniența fondurilor pentru panouri, iar potrivit Ministerului Mediului beneficiarii altor programe pot solicita în aceleași condiții. Diferența dintre o declarație și un articol de ghid e diferența dintre ce se vrea și ce se poate depune la dosar.

Din aceeași declarație vine și o precizare despre primul punct al listei: plafonul nu va fi o cifră unică, ci va avea „o limită minimală și o limită maximală, în funcție de capacitate”. Structura anunțată public s-a regăsit doar parțial: ghidul nu pune intervale explicite pe capacitate, dar leagă indirect suma de ea, prin standardul de cost de 1.500 de lei pe kWh, peste un procent de 75% și un plafon de 15.000 de lei.

Testul de credibilitate s-a schimbat de pe 18 august. De atunci, condițiile de eligibilitate, plafoanele și cerințele tehnice există public, în ghid. Orice pagină care le citează pe acelea e corectă; rămâne inventat ce depășește textul ghidului, de exemplu o dată a sesiunii, care nu e încă stabilită.

Un exemplu de cât de repede se pierde nuanța: chiar și cifra care circulă cel mai mult despre program are două lecturi diferite în presă. Mediafax a citat declarația de la nivelul ministerului în forma „să nu mai importăm cel puțin 200 MWh pe oră”, adică o cantitate de import evitat, în timp ce Economedia a repovestit aceeași declarație ca „instalarea unei capacități de stocare de cel puțin 200 MWh”, adică o capacitate instalată. Sunt două afirmații tehnic diferite, iar sursele nu coincid. Noi nu alegem una dintre ele ca adevăr, tocmai pentru că nu avem cum să știm care e forma corectă.

Se confirmă, în schimb, două direcții anunțate anterior: componenta de panouri iese definitiv din program, care rămâne doar pe baterii, iar selecția se face pe criterii de competitivitate, nu pe principiul „primul venit, primul servit”. Detaliile mecanismului sunt acum publice: ghidul dă un punctaj de maximum 100 de puncte, împărțit pe două criterii, contribuția proprie și capacitatea de stocare, cu selecție în ordinea descrescătoare a punctajului. Criteriul legat de puterea instalată a panourilor a fost eliminat.

Ce faci acum, în ordine

Pas unu, citește ghidul și urmărește anunțul sesiunii. Proiectul a apărut pe 18 august 2026 pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, consultarea s-a încheiat pe 1 septembrie, iar forma consolidată a fost publicată pe 9 septembrie. Ce scrie efectiv în text, de la pragul de capacitate până la grila de punctaj și lista documentelor, e rezumat în analiza proiectului de ghid intrat în consultare. Semnarea ordinului care aprobă ghidul a fost anunțată pe 11 septembrie, iar ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial pe 14 septembrie 2026. Următorul reper e anunțul AFM despre perioada de înscriere; pune-ți un memento, ca să afli imediat ce apare.

Pas doi, verifică acum ce contează la baterii: numele de pe contractul de prosumator. Ghidul pentru stocare nu pune condiții de eligibilitate legate de proprietatea imobilului și nu cere extras de carte funciară, deci nu are rost să îl comanzi pentru acest dosar; obligațiile legate de imobil de pe durata monitorizării rămân însă (art. 27 alin. (2)). Contează dacă tu ești titularul contractului de prosumator la adresa de implementare, dacă nu ai restanțe la bugetul de stat sau local și dacă folosești energia de la adresă pentru o activitate economică sau profesională; dacă da, pregătește dovada contorizării separate cerută de excepția din ghid.

De aici ramificația e simplă:

• Dacă ești titularul contractului de prosumator la adresa de implementare și nu folosești energia de acolo pentru o activitate economică, chiar nu ai de ce să te agiți. Ești în categoria pentru care cele 10 zile lucrătoare ajung cu marjă. Nu comanda acum certificatele de la ANAF și de la primărie, pentru că se învechesc degeaba. Le iei în funcție de data sesiunii, după ce e anunțată.
• Dacă contractul de prosumator nu e pe numele tău, pornește procedura de transfer acum. Dacă la adresă ai o firmă sau un PFA, forma consolidată din 9 septembrie 2026 a schimbat criteriul: nu mai contează sediul înregistrat, ci dacă folosești curentul de acolo pentru activitatea respectivă. Pregătirea contorizării separate rămâne necesară doar dacă activitatea chiar se desfășoară la adresă. Situația juridică a imobilului, proprietate, litigii, succesiune, coproprietari, nu te scoate la înscriere din programul de baterii, pentru că ghidul nu o verifică atunci; obligațiile legate de imobil de pe durata monitorizării fac totuși recomandabil acordul scris al celorlalți proprietari.

Pas trei, nu comanda încă actele cu termen scurt. Certificatele fiscale de la ANAF și de la primărie au valabilitate limitată. Comandate acum, riscă să expire înainte de deschiderea sesiunii, a cărei dată nu e încă stabilită.

În paralel curge un al doilea termen, pe alt canal și cu altă instituție: ANRE are până în jurul datei de 24 septembrie 2026 să modifice metodologia de facturare pentru prosumatori, iar ce se schimbă acolo e explicat în articolul despre ce face ANRE până la 24 septembrie. Sunt două calendare distincte, care se suprapun în toamnă fără să depindă unul de celălalt.

Dacă nu ești sigur în ce ramură te afli, pune pe masă contractul de prosumator și certificatul de racordare și verifică pe numele cui sunt. Majoritatea problemelor pe care le vedem la dosarele de baterii se citesc din aceste două documente, nu din cartea funciară. Dacă apare ceva neclar, contactează-ne pentru o evaluare înainte de deschiderea sesiunii, ca să rămână timp pentru hârtii, nu pentru notar.