Ghidul AFM: cele 10 zile lucrătoare garantate de lege

Răspunsul pe scurt

Proiectul de ghid a intrat în consultare publică pe 18 august 2026, pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, nu pe afm.ro. De atunci curg cele 10 zile lucrătoare de consultare, garantate prin Legea 52/2003 privind transparența decizională. Consultarea nu înseamnă că ghidul e gata: la capătul celor 10 zile, observațiile primite se analizează, iar forma finală se aprobă prin ordin. Ordinul nu e încă publicat.

Ceasul poate porni în zilele următoare

Vineri, 14 august 2026, în emisiunea „Special B1” de la B1 TV, ministrul Mediului a spus:

„Săptămâna viitoare sper deja să depunem ghidul în transparență”

Declarația a fost făcută vineri, deci „săptămâna viitoare” înseamnă săptămâna care începe pe 18 august 2026. E cea mai concretă informație publică de până acum despre momentul în care ar putea porni numărătoarea celor 10 zile lucrătoare explicate mai jos.

Două precizări, ca să nu citești mai mult decât s-a spus. Prima: verbul folosit e „sper”, nu „vom depune”. E o speranță exprimată, nu un angajament cu termen și nici o dată oficială. A doua: „depunerea în transparență” nu e lansarea programului și nici deschiderea înscrierilor, ci publicarea proiectului de ghid, adică exact evenimentul care declanșează consultarea publică.

Consecința practică: ziua zero a trecut deja. Proiectul a apărut pe site-ul ministerului pe 18 august 2026, iar actele cu termen scurt de valabilitate se comandă acum, în fereastra de consultare, nu mai târziu. Locul în care te uiți pentru pasul următor, ordinul final, rămâne același, iar el nu e afm.ro.

Ce a răspuns AFM, exact

Pe 13 august 2026, publicația Economedia a primit un răspuns oficial de la Administrația Fondului pentru Mediu, la o solicitare de presă privind stadiul programului de stocare. Nu e o declarație politică și nu e o repovestire de presă, ci poziția instituției care scrie efectiv ghidul. Prima parte a răspunsului sună așa:

„În prezent, Administrația Fondului pentru Mediu lucrează la elaborarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de stocare a energiei electrice produse din surse regenerabile, în vederea acumulării necesarului pentru consum propriu și livrării surplusului energetic în rețeaua națională”

Prima informație e cea evidentă: ghidul e încă în lucru, iar instituția nu avansează nicio dată. A doua informație e ascunsă în formulare și e, de departe, cea mai utilă în practică.

Denumirea oficială a programului nu conține cuvintele „Casa Verde”. Programul se numește, în acte, „Programul privind instalarea sistemelor de stocare a energiei electrice produse din surse regenerabile, în vederea acumulării necesarului pentru consum propriu și livrării surplusului energetic în rețeaua națională”. „Casa Verde Baterii” e porecla sub care caută lumea și sub care scriem și noi, ca să ne găsești, dar nu e numele actului.

Consecința e foarte concretă. Dacă ți-ai pus o alertă pe „Casa Verde 2026” sau cauți în pagina ministerului după „Casa Verde”, poți trece pe lângă publicarea proiectului: documentul va purta denumirea lungă de mai sus, iar în listele de acte în transparență decizională apare fix așa. Caută după „sisteme de stocare a energiei electrice” sau, mai scurt, „stocare”. Pare un fleac. E genul de detaliu care decide cine află în prima zi și cine află în a șaptea.

Cele 10 zile lucrătoare: de unde vin și ce înseamnă

A doua parte a răspunsului AFM e cea care schimbă complet felul în care ar trebui să privești așteptarea:

„Odată cu definitivarea ghidului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, republicată, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor supune consultării publice ghidul programului menționat anterior”

Consultarea publică nu e o formalitate de curtoazie, e o obligație legală. Legea 52/2003 cere autorității care pregătește un act normativ să publice proiectul în forma de lucru, să anunțe public că l-a publicat și să primească propuneri și observații scrise pentru un termen minim, înainte să adopte forma finală. Pentru un ghid de finanțare, termenul este de 10 zile lucrătoare de la publicarea proiectului pe site-ul instituției, adică în jur de două săptămâni calendaristice.

Aici e lucrul pe care piața nu îl spune, pentru că nu îi convine să îl spună. Mesajul dominant e „pregătește-te acum, poate apărea oricând, fondurile se epuizează în secunde”. Prima jumătate e o panică fără temei procedural. A doua jumătate e adevărată și rămâne adevărată. Ghidul final nu poate să apară dimineața și sesiunea să se deschidă în aceeași săptămână, pentru că între cele două momente stă o etapă obligatorie, publică și vizibilă.

Mai mult, cele 10 zile lucrătoare sunt un prag minim, nu tot avertismentul. După încheierea consultării, observațiile primite trebuie analizate, ghidul trebuie aprobat prin ordin, ordinul trebuie publicat, iar platforma de înscriere trebuie pregătită și anunțată. Distanța reală dintre primul semnal public și prima zi de depunere e mai mare decât două săptămâni. Cât anume, nu se poate ști dinainte și nu vei găsi la noi o lună anunțată ca predicție.

Unde se publică, mai exact. Proiectul apare pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, la secțiunea de transparență decizională, nu pe afm.ro. Confuzia e răspândită, pentru că programul e administrat de AFM și toată lumea urmărește instinctiv afm.ro. Ghidul final va ajunge, firește, și acolo. Dar semnalul care pornește ceasul apare mai întâi la minister, iar cine urmărește doar AFM pierde exact partea cu avantaj.

O precizare, pentru că foarte multe materiale o greșesc, inclusiv, o vreme, ale noastre. Ce a intrat în consultare publică în mai 2026 a fost proiectul de buget al AFM, documentul care a alocat cele 400 de milioane de lei, nu ghidul programului. Cele două se confundă des, și de aici vine ideea că etapa de consultare s-ar fi consumat deja. Ghidul este un document separat, aprobat prin ordin, iar răspunsul oficial al AFM din 13 august 2026 îl descrie ca fiind în elaborare, urmat de consultare publică după definitivare. Concluzia practică: fereastra de 10 zile lucrătoare a pornit pe 18 august 2026, când proiectul a apărut pe site-ul ministerului. Suntem în interiorul ei, nu înaintea ei.

Fereastra de consultare nu e doar de citit, e și de scris. Oricine poate transmite observații pe proiectul de ghid, iar o obiecție reală, de exemplu pe o cerință tehnică imposibil de îndeplinit pe instalațiile existente, are efect atunci, nu după publicarea formei finale.

Ce apuci să faci în 10 zile lucrătoare și ce nu

Aici e miezul practic și tot aici e diferența dintre a te liniști degeaba și a te liniști corect. Zece zile lucrătoare sunt suficiente pentru documentele cu termen scurt de valabilitate. Nu sunt nici pe departe suficiente pentru situațiile juridice.

Ce apuci, dacă începi în ziua în care apare proiectul:

• Certificatul de atestare fiscală de la ANAF. Se obține electronic prin Spațiul Privat Virtual, în general în câteva zile, și are o valabilitate de 90 de zile. Comandat în fereastra de consultare, e încă valabil la deschiderea sesiunii.
• Certificatul de atestare fiscală de la primărie, pentru bugetul local. Valabilitatea uzuală e de 30 de zile, deci e chiar documentul pe care nu vrei să îl iei prea devreme. Momentul potrivit e fix intervalul de după apariția proiectului.
• Extrasul de carte funciară nu mai e necesar. Proiectul de ghid pentru baterii nu îl cere printre actele dosarului, spre deosebire de ediția 2024 pentru panouri.
• Contul pe platforma AFM. Durează minute, dar se face o singură dată și e exact genul de pas pe care oamenii îl amână până în dimineața depunerii. Pașii sunt descriși separat, în materialul despre crearea contului pe platforma AFM, împreună cu erorile care apar cel mai des la validare.

Pentru lista completă a actelor așa cum arăta ea la edițiile anterioare, cu observația că ghidul 2026 poate modifica cerințele, avem un material dedicat despre ce acte cere dosarul Casa Verde.

Ce nu apuci, oricât de repede te miști:

• Prima intabulare a imobilului. Dacă locuința nu e înscrisă în cartea funciară, procedura trece prin documentație cadastrală, topograf și OCPI, iar termenele se măsoară în săptămâni sau luni, nu în zile. Cazul e detaliat în articolul despre imobilul neintabulat și Casa Verde.
• Dezbaterea unei succesiuni. Casa moștenită, dar rămasă pe numele părintelui decedat, e cea mai frecventă cauză de dosar imposibil de depus. Notarul, acordul moștenitorilor și înscrierea ulterioară în cartea funciară nu încap în două săptămâni. Am scris pe larg despre imobilul moștenit și succesiunea nedezbătută.
• Schimbarea domiciliului, dacă se aplică criteriul de la litera c). În ediția 2024, ghidul cerea ca solicitantul să domicilieze la adresa unde se implementează proiectul, iar diferența dintre domiciliu, adică adresa din cartea de identitate, și reședință decide multe cazuri. Situația e explicată în materialul despre domiciliul la altă adresă decât casa.
• Regularizarea unei construcții fără autorizație sau nerecepționate. Aici intri într-o procedură cu primăria care nu are termen previzibil și care poate cere lucrări efective, nu doar hârtii.
• Acordul unor coproprietari greu de găsit. Dacă imobilul e în devălmășie sau în coproprietate cu rude plecate din țară, obținerea semnăturilor și, uneori, a unei procuri notariale de la distanță e o problemă de logistică, nu de birocrație rapidă. Detaliile sunt în articolul despre acordul coproprietarilor.

O mențiune de onestitate: criteriile pe litere de mai sus vin din articolul 16 al ghidului ediției 2024, aprobat prin Ordinul AFM 2.045/2024. Ghidul pentru stocare nu e publicat, deci ediția 2024 se citește ca referință, nu ca regulă în vigoare. Ce nu se schimbă însă e durata procedurilor la notar, la OCPI și la primărie. Aia e realitate administrativă, nu condiție de finanțare.

Ce încă nu se știe, confirmat de AFM

Aceeași solicitare de presă arăta, pe 13 august, o listă de lucruri nedecise. Proiectul intrat în consultare pe 18 august le-a rezolvat pe aproape toate:

• valoarea maximă: maximum 75% din valoarea proiectului, dar nu peste 15.000 de lei;
• procentul din investiție: maximum 75%, dar nu mai mult decât cheltuielile eligibile, plafonate la 1.250 de lei pe kWh;
• eligibilitatea celor care și-au pus panourile din bani proprii: nu există nicio condiție de a fi beneficiat anterior de Casa Verde, deci sunt eligibili;
• cerințele tehnice ale bateriilor: minimum 12 kWh, tehnologii Li-Ion, LiFePO4, Na-Ion sau echivalente fără plumb, garanție de minimum 5 ani și minimum 3.000 de cicluri;
• numărul estimat de beneficiari, alocările regionale și eventuala plafonare a numărului de proiecte rămân singurele necunoscute, pentru că bugetul pe sesiune nu e stabilit în proiect.

Întrebarea „am pus panourile pe banii mei, sunt eligibil?” e cea mai frecventă întrebare pe care o primim, iar acum are răspuns. Proiectul de ghid nu pune nicio condiție legată de proveniența fondurilor pentru panouri: cine și-a montat sistemul din bani proprii e eligibil, la fel ca cine a beneficiat anterior de Casa Verde.

Cu o nuanță apărută a doua zi, care merită spusă exact. Pe 14 august, ministrul Mediului a declarat că nu se va face diferență între cele două categorii: „Nu vrem să diferențiem între oameni care au reușit să-și pună practic din propriul buzunar sau oameni care au reușit prin AFM.” E cea mai puternică indicație publică de până acum că prosumatorii care și-au montat panourile din fonduri proprii vor putea aplica. Nu e însă o regulă: intenția nu e transpusă deocamdată în ghid, iar ghidul e documentul care stabilește cine e solicitant eligibil. Diferența dintre o declarație și un articol de ghid e diferența dintre ce se vrea și ce se poate depune la dosar.

Din aceeași declarație vine și o precizare despre primul punct al listei: plafonul nu va fi o cifră unică, ci va avea „o limită minimală și o limită maximală, în funcție de capacitate”. Structura anunțată public s-a regăsit doar parțial: proiectul de ghid nu pune intervale explicite pe capacitate, dar leagă indirect suma de ea, prin standardul de cost de 1.250 de lei pe kWh, peste un procent de 75% și un plafon de 15.000 de lei.

Testul de credibilitate s-a schimbat de pe 18 august. De atunci, condițiile de eligibilitate, plafoanele și cerințele tehnice există public, în proiectul de ghid aflat în consultare. Orice pagină care le citează pe acelea e corectă; rămâne inventat doar ce depășește textul proiectului sau ce prezintă forma finală a ordinului ca fiind deja stabilită.

Un exemplu de cât de repede se pierde nuanța: chiar și cifra care circulă cel mai mult despre program are două lecturi diferite în presă. Mediafax a citat declarația de la nivelul ministerului în forma „să nu mai importăm cel puțin 200 MWh pe oră”, adică o cantitate de import evitat, în timp ce Economedia a repovestit aceeași declarație ca „instalarea unei capacități de stocare de cel puțin 200 MWh”, adică o capacitate instalată. Sunt două afirmații tehnic diferite, iar sursele nu coincid. Noi nu alegem una dintre ele ca adevăr, tocmai pentru că nu avem cum să știm care e forma corectă.

Se confirmă, în schimb, două direcții anunțate anterior: componenta de panouri iese definitiv din program, care rămâne doar pe baterii, iar selecția ar urma să se facă pe criterii de competitivitate, nu pe principiul „primul venit, primul servit”. Detaliile mecanismului sunt acum publice: proiectul de ghid dă un punctaj de maximum 100 de puncte, împărțit pe contribuția proprie, capacitatea de stocare și puterea instalată a panourilor, cu selecție în ordinea descrescătoare a punctajului.

Ce faci acum, în ordine

Pas unu, folosește fereastra deschisă acum. Proiectul a apărut pe 18 august 2026 pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, și de atunci curg cele 10 zile lucrătoare de consultare. Următorul reper e ordinul final, care urmează după analiza observațiilor. Pune-ți un memento pe secțiunea de transparență decizională a ministerului, ca să afli imediat ce apare forma finală.

Pas doi, verifică acum partea lungă, adică situația juridică a imobilului. Comandă un extras de carte funciară pentru informare și citește-l, nu îl pune în dosar. Te interesează cine e proprietar, dacă dreptul e înscris definitiv sau doar provizoriu, dacă există sarcini sau notări de litigiu ori de partaj și dacă adresa din extras corespunde cu cea din cartea de identitate. Extrasul are 60 de zile valabilitate, deci cel de acum e pentru diagnostic, iar la depunere vei lua altul.

De aici ramificația e simplă:

• Dacă extrasul e curat, proprietar unic sau soți în devălmășie, fără sarcini și fără notări, iar domiciliul din buletin e la aceeași adresă, atunci chiar nu ai de ce să te agiți. Ești în categoria pentru care cele 10 zile lucrătoare ajung cu marjă. Nu comanda acum certificatele de la ANAF și de la primărie, pentru că se învechesc degeaba. Le iei în cele 10 zile lucrătoare, după ce apare proiectul.
• Dacă apare o problemă juridică, imobil neintabulat, succesiune nedezbătută, coproprietari care trebuie contactați, domiciliu la altă adresă sau construcție nerecepționată, atunci pornește procedura acum, fără să aștepți proiectul de ghid. Asta e partea care nu încape în fereastra de consultare și singura care poate să te scoată din program indiferent cât de repede completezi formularul în ziua depunerii.

Pas trei, nu comanda încă actele cu termen scurt. Certificatele fiscale de la ANAF și de la primărie sunt exact documentele pentru care există fereastra de 10 zile lucrătoare. Comandate acum, riscă să expire înainte de deschiderea sesiunii, care rămâne estimată pentru toamna anului 2026, fără dată oficială anunțată.

Dacă nu ești sigur în ce ramură te afli, pune pe masă extrasul de carte funciară și cartea de identitate și compară adresele și numele proprietarilor. Majoritatea problemelor pe care le vedem la dosare se citesc din aceste două documente. Dacă apare ceva neclar, contactează-ne pentru o evaluare înainte să iasă proiectul de ghid. Atunci vei avea 10 zile lucrătoare pentru hârtii, nu pentru notar.